Depozitarea gazului sporește capacitatea Europei de a acționa ca element de echilibrare pe piața mondială a gazului. Într-un context pe termen lung de aprovizionare, stocarea permite pieței europene să primească volume mult mai mari decât ar putea absorbi în perioada caldă a anului, atunci când prețul la gaze naturale este mai mic. Înmagazinarea de vară mai lente sau retragerile de iarnă mai rapide pot reduce cererea europeană de importuri și pot evita volatilitatea prețurilor aferente.
Fluctuațiile de stocare a gazului în Europa în anii 2015 și 2020
Potrivit Oxford Institute of Energy, capacitatea europeană de stocare a gazului a crescut de la 58 mld.mc în ianuarie 2011 la 95 mld.mc în ianuarie 2015. De atunci, an de an a crescut mai lent, ajungând la 104 mld.mc în ianuarie 2021.
Anii 2015-2018 au fost consistenți în ceea ce privește volumele păstrate în depozitele de gaze la începutul și la sfârșitul fiecărui an calendaristic: la 1 ianuarie, stocurile au variat de la 65,0 mld.mc la 71,1 mld.mc, iar la 31 decembrie stocurile au variat de la 65,5 mld.mc la 71,2 mld.mc. Variația netă a stocului între 1 ianuarie și 31 decembrie în anii vizați a variat de la 0,7 mld.mc la 5,6 mld.mc. Acest ciclu lin sugerează că variațiile cererii sezoniere pentru retragerile din depozite au fost echilibrate prin injectările de gaz natural în sezonul de vară, iar stocurile totale au avut tendința să se întoarcă la sfârșitul anului aproximativ la aceeași cantitate de unde au pornit.
În anii 2019-2020 s-au înregistrat fluctuații dramatice ale stocurilor.
În primul trimestru (T1) al anului 2019, sustragerea gazului din depozite a fost mai mică decât media, fiind urmată de înmagazinările puternice de gaz in T 2 și 3, întrucât Europa a absorbit volumele în exces de pe o piață globală aprovizionare pe termen lung . Cercetătorii Oxford Institute of Energy susțin că retragerile limitate în T4 au fost parțial motivate de acoperirea împotriva unei eventuale întreruperi a tranzitului de gaze din Rusia prin Ucraina. Modificarea stocului net în 2019 s-a ridicat la o creștere fără precedent de 20,4 mld.mc pe parcursul anului. Ca urmare, nu este surprinzător faptul că prețurile la gaz au scăzut.
În T1 al anului 2020, însă, retragerile din depozite au fost cu 9% sub media 2015-2019, păstrând astfel „depășirea” stocării până la sfârșitul iernii. În consecință, în al doilea trimestru au fost prețuri scăzute record. Ulterior, injectările de vară în T2 și T3 au fost cu 25% sub media 2015-2019, iar retragerile de iarnă în T4 au fost cu aproximativ 25% peste media 2015-2019, aducând stocurile totale la 31 decembrie la 77,3 mln.mc. Aceasta a fost cu mult sub cifra de 91,5 mld.mc pentru 31 decembrie 2019, dar cu încă 7% peste media pentru anii 2015-2019 (72,6 mld.mc). Variația netă a stocului în anul calendaristic 2020 a fost redusă cu 13,9 mld.mc și, ca urmare, prețurile gazelor din Europa și-au continuat recuperarea în a doua jumătate a anului.
Astfel, în anul 2019, retragerile mai scurte de iarnă și înmagazinările de vară mai rapide au permis pieței europene să absoarbă volumele de pe piața globală și să se protejeze împotriva unei eventuale întreruperi a aprovizionării. În 2020, injectările rapide de vară din iunie-septembrie și retragerile rapide din iarnă au contribuit la reechilibrarea pieței europene, deoarece cererea de gaze s-a dovedit mai robustă decât se aștepta, în ciuda pandemiei COVID-19.
